Arhiva luna 404

norc.ro un serviciu streetview bine pus la punct

Am descoperit si eu [insfarsit] site-ul norc.ro. Acesta are o sectiune de streetview ca mie sincer imi place foarte mult. Desi nu sunt extrem de multe locatii, cele care sunt cartografiate sunt foarte detaliate. De exemplu, am verificat Transfagarasanul si Transalpina si pot parcurge traseul de la un capat la altul.

La orase, m-am uitat peste Deva si am cautat blocul in care am copilarit. L-am gasit, insa la ora la care trecuse masina pentru fotografii, parintii mei nu  era nici pe balcon si nici in fata blocului. Lansad gluma la o parte, am imaginile sunt recente si mi-a facut mare placere sa vad detalii atat de familiare.

Am remarcat ca persoanele care au fost surprinse suficient de aproape pentru a putea fii recunoscute, aveau fata blurata, la fel si numerele masinilor.

Transfăgărășan 2011 de la extaz la dezamgire

Weekendul trecut am avut însârșit ocazia să merg cu mașina pe Transfăgărășan. De mai mulți ani avem planificat acest drum, însă pâna anul ăsta nu s-a legat nicicum.

Traseul a fost următorul Sibiu – Bâlea Lac – Vidraru – Curtea de Argeș. Am ajuns în zona cabanei Bâlea Cascadă undeva în jurul orei 10 dimineața. Locul era deja plin de mașini, parcate pe marginea drumului. Micuța parcare aflată în fața cabanei era pur și simplu sufocată. Nu am oprit aici din cauză ca nu am găsit un loc de parcare iar coloana de mașini oprite pe ambele margini ale drumului continua destul de mult. Am făcut în schimb mai multe opriri in locuri din care se putea observa foarte bine atât valea pe care o lăsam în urmă căt și munții ce ne așteptau în față.

Drumul până la Bâlea Lac este neașteptat de bun. Fiind sâmbătă a fost foarte multă lume. Nu mă așteptam să fie trafic așa mare, se circula aproape bară la bară în anumite locuri, parcările de pe marginea drumului erau majoritatea pline, iar pe unde se gasea câte un platou cât de cât drept, erau oameni cu corturi. Asta din urma a fost cred, cea mai mare surpriza.

Am avut noroc de o zi insorita, dar și cu câțiva nori numai perfecți pentru a realiza câteva fotografii pe drum.

Ajuns aproape de Bâlea Lac, am prins un mic ambuteiaj. Unii încercau să coboare, alții din spate depășeau, deși abia era loc să treacă 2 mașini una pe lângă alta. Cum locurile de parcare sunt puține și probabil și din cauză că erau cu plată, foarte multe mașini erau oprite pe marginea drumului.

Există două parcări sus, una pe stânga și alta pe dreapta drumului. Parcarea costă 5 lei pe zi pentru mașinile mici. Am reușit fără prea mult efort să prind un loc, intrucât ieșeau destul de des mașini din parcare.

Am lăsat mașina în parcare și am facut o mică plimbare prin zona. Peisajul pe partea Sibiană a Tranfăgărășanului este de-a dreptul spectaculoasă. Drumul care șerpuiește în încercarea de a ajunge până în vârf, oferă o priveliște extraordinară. Aproape că nu îți vine să crezi că există cu adevărat. Cu atât mai mult cu cât e al nostru. Din păcate zona și-a pierdut din sălbăticie. Omul a reușit să distruga frumusețea locului prin mizeria lăsată în urmă prin parcări, la marginea drumului sau pe unde au stat cu cortul. Până și pe Bâlea Lac pluteau mai multe peturi de plastic. Nu mai zic de inscripțiile de pe stânci. Dacă reușești totuși să treci peste toate acestea, locul este cu adevărat frumos. E unul din puținele locuri din țara în care poți să ajungi la o asemenea altitudine cu așa de puțin efort. La amiază am mâncat la Cabana Bâlea Lac, apoi am continuat drumul.

La prânz, drumul era aproape blocat pe ambele părti ale Transfăgărășanului pe o lungime de mai mulți kilometrii pe sensul de urcare.

Drumul pe partea argeșeană nu este atât de spectaculos din punct de vedere al peisajului, însă oferă o serie de peisaje plăcute privirii. Sunt mai multe cascade pe lângă drumul de coborâre. Majoritatea și-au păstrat frumusețea însa Cascada la Capra am găsit un peisaj și o atmosefră de bâlci care m-a dezgustat. Cascada în sine este spectaculoasă și aproape că se varsă pe drum. Probabil acesta este și motivul pentru care toată lumea se oprește să facă o poză și eventual să mai scrie un nume pe stânci. Comerciații au simțit si ei locul așa ca marginea drumului este plin pe ambele părți de tarabe. Văzând atmosfera de acolo am trecut repede mai departe fără să mai opresc. Chiar nu îmi doresc o amintire dintr-un asemenea loc.

La câtev sute de metrii mai jos, există pe partea stângă o altă cascadă superbă.  Din drum se vede doar o parte a ei. Aici am gasit cu adevărat un loc frumos. Liniște, zero inscripții și un peisaj sălbatic și aproape neatins.

În continuare drumul este destul de bun până în coada lacului de la Barajul Vidraru. De aici lucrurile se complică. Pare să fie un drum în lucru însă pare abandonat. Șanțuri, tranșee, gropi tehnologice… găsești aici toată gama. Numa Jeep să ai.


Am mai făcut o oprire la Barajul Vidraru.  După ce pe mai mulți kilometrii, mașinile erau oprite pe marginea drumului, am reușit să prind un loc în apropierea locului unde se urcă spre Statuia lui Prometeu. După ce îmi dovedesc măiestria printr-o parcare laterală într-un loc îngust, imi adun câteva lucruri și plec în ideea de a urca spre statuie. Nu apuc să fac decât câțiva pași de la mașină că… hop… apare și organu hotarât să faca ordine și să combată criminalitatea. Încercă să-mi explice el că nu am voie să parchez acolo. Îi arăt coloana de mașini deja oprite și întreb unde să las mașina dacă nu e nici o parcare. Organu trage aer în piept și-mi arată frumos cu degetu că pe partea cealaltă a barajului este o parcare, și să opresc acolo dacă găsesc loc. Acum era logic că loc no să găsesc și după ce mă exprim, dă din umeri și ace o moacă de parcă-mi zicea că pot să merg mai departe.

Ca să nu mă pun contra legii și cum cheful de a mai vizita ceva prin zona mi s-a tăiat brusc, mă întorc la mașină și imi continui drumul. Parcare cea vestită, nu avea mai mult de 10 locuri, iar in zona aia erau cel putin 30 -40 mașini oprite care peunde. Enervat de atitudinea organului, dar resemnat cu ideea că s-a respectat legea și că prezența mea acolo nu va pune în pericol siguranța traficului și a turiștilor din zonă, îmi aduc aminte de un loc perfect unde pot oprii. Acasă!

O noua experiență neplăcută cu RDS-RCS

Aseară, în timp ce mă uitam la un film pe televizor, mă trezesc cu serviciul blocat. Cum știam că nu mai plătisem de ceva vreme nu mi-am făcut inimă rea. De dimineața, dau drumu la calculator și mă loghez pe contul Digi. Întradevăr ultima factură era neachitată. Problema este însă că aceasta factură a fost emisă in luna iunie, scadentă in iulie, dar după această perioadă nu mi-a fost emisă o altă factură.

Caut repede pe site un număr de telefon și mă pun să sun. Întăi o reclamă, apoi o meodie, apoi din când în când rorobul îmi spune cât de ocupați sunt oamenii și să mai aștept. Cum treaba cu așteptatul o expermentasem și anul trecut, când după 2 zile de sunat întruna, cu așteptări și de jumătate de ora, am găsit pe site un formular prin care poți trimite sesizări.  Completez formularul și îmi scriu păsul în speranța că problema mea se va rezolva.

După câteva minute primesc un mail , probabil unul automat, care îmi recomadă să sun la telefon pentru a face sesizări.

Deci, nu sunt ăștia de c***t?

Sarmizegetusa Regia un loc uitat de lume

Saptamana trecuta am avut ocazia sa fac o mica excursie la situl Sarmizegetusa Regia. Fusesem cu multi ani in urma, intr-o excursie cu scoala, asa ca nu prea mai tineam minte mare lucru. Documentandu-ma inainte de plecare, am gasit mai multe articole despre starea jalnica a drumului si a obiectivuluiin general. Exact cu o saptamana inainte a fos si Boc pe acolo. Rezultatul vizitiei a fost unul tipc romanesc. S-a infiintat o comisie.

Dar sa las problemele politice pentru specialisti si sa va povestesc experienta mea. Accesul spre fost capitala a Daciei se face din localitatea Orăștie înspre Costești. Pâna aici drumul este asfaltat și există indicatoare (spre Costești), suficiente pentru a găsi localitatea. După Costești, drumul urmat ne duce spre Grădiștea Muncelului și există câteva indicatoare spre Sarmizegetusa Regia. Suficiente pentru a nu te rătăcii. Din puncul în care se termină asfaltul, sunt circa 17 kilometrii pana la Sarmizegetusa. Acest drum, eu unul, l-am parcurs in mai bine de o oră. Pe lângă faptul că drumul este neasfaltat, există foarte multe gropi destul de adânci. Eu unul nu aș urca a doua oara cu mașina. De altfel, am rămas surpins de faptul că locanicii aveau în proporție de 90% mașini de teren. Suzuki Vitara pare sa fie mașina națională în zonă. Se vede faptu, că strămoșii le-au lăsat o “moștenire importantă“.

După localitatea Grădiștea Muncelului, traseul urmează un drum forestier, spre surpinderea mea mult mai bun decât cel de pâna acolo. De aici mai sunt circa 5 kilometrii. Drumul are mai multe pante destul de abrute, nu imposibil de urcat însa cu mașina. Există și câteva petece de asfalt în jurul unor poduri, presupun recent reabilitate. Cu aproximativ un kilometru înaintea cetății există o curbă la 90 grade, pe care nu ai cum să o iei din prima, mai ales când te întâlnești acolo cu câteva mașini care se chinuie sa ia curba la coborâre. Noroc că există un mic platou acolo care îți permite să faci manevrele necesare. Drumul continuă apoi pâna la intrarea de Vest a sitului arheologic. Aici este amenajată o mica parcare. Spre surpinderea mea parcarea era plină și erau destul de mulți turiști. De la mulți am auzit însă faptul că le pare rău că s-au aventurat pe asemenea drumuri. Eu unul nu pot spune că regret, pentru că mi-am făcut damblaua. Dar nici nu mai urc până nu se asfaltează.

Cetatea dacică Sarmizegetusa, sau ce exista acolo acum, e puțin dezamăgitoare. După ce faci foarte mult timp pe drum nu găsești decât o pancardă la intrare cu regulile de vizitare, mult prea lungă ca cineva să o și cinteasca. Lângă vestigii, nu găsești decât niște tăblițe cu numele, dar nici o altă informație care să aducă puțină lumină asupra locurilor. Așa că nu rămâne decât să faci un brainstorming cu partenerii de aventură, să-și aduca fiecare aminte ce mai știe de pe la școală despre capitala Daciei și eventual, să tragi cu urechea la explicațiile pe care le mai dau unii excursioniști mai mult sau mai puțin instruiți. Ca să nu scriu prostii, mai bine cititi pe wiki despre istoria Sarmizegetusa.

Ca și concluzie: a meritat vizita, e mare păcat că nu e întreținut și voi merge cu drag oridecâteori voi putea atâta timp cât drumul va fii asfaltat sau voi avea un jeep.

Primele impresii despre Google +

In cele din urma mi-am facut cont pe Google +.  S-au scris nenumarate articole in ultima vreme, unele sustinand ca va fi urmasul facebook-ului, altele creditand cu sanse zero ambitiile gigantului Google.

Ca o prima impresie, mi-a placut modul in care arata. Efectele ‘aero’ sunt placute si sunt un plus fata de facebook, dand o nota mai dinamica si moderna. Mi-a trebuit putin timp sa ma obisnuiesc insa cu interfata si cu termenii introdusi.

Din prima insa am avut cateva probleme. Una a fost in momentul in care am incercat sa folosesc optiunea de conectare cu contul de yahoo, pentru a trimite invitatii celor din adressbook. La prima incercare, nu s-a deschis fereastra de conectare la yahoo. Ulterior am incercat si a mers. Un alt lucru pe care nu am reusit sa il fac, a fost sa adaug in cercuri o persoana dupa o adresa de mail care continea caracterul . (punct) -aici, dupa ce scriam adresa de mail, google + elimina punctul din adresa. Poate o fi fost si vina mea, nu zic, fiind la prima utilizare, e normal sa nu stapanesti bine functiile aplicatiei. Sa nu uitam de asemenea ca Google + este inca intr-o versiune Beta, deci este normal/posibil sa mai apara si probleme.

Un alt lucru ce l-am observat a fost ca la conectare imi spunea ca pot trimite 150 invitatii. Ei, dupa ce am trimis invitatii la contactele din adressbook-ul yahoo, imi afisa in continuare acelasi numar de invitatii.

In rest,  optiunile sunt asemanatoare cu cele din facebook. Chiar as putea spune ca este un facebook restilizat.

Un dezavantaj ar fii ca nu poti controla persoanele care te adauga in cercuri, insa poti definii care cercuri pot vedea postarile tale. Am citit in unele articole ca acesta ar fii un plus fata de facebook. Nu sunt de acord, intrucat si pe facebook, in momentul in care faci o postare poti seta nivelul de vizibilitate.

Cred ca este prematur sa vorbim despre detronarea facebook. Trebuie sa mai asteptam pana vor aparea functii noi, aplicatii, jocuri (care prind foarte bine la public).

Momentan Google + nu m-a convins, si va trebui sa vina cu mult mai mult pentru a putea depasii facebook. Altfel, va fii doar o noua retea de socializare.

Cele mai cautate cuvinte pe google in Romania in iulie 2011

Curios, daca perioada vacantelor si a concediilor influenteaza activitatea pe internet a romanilor, m-am gandit sa ma uit putin peste statisticile publicate de Google pentru luna iulie. Am facut o comparatie cu luna aprilie 2011, precum si cu luna iulie 2010.

 

Loc iulie 2011 aprilie 2011 iulie2010
1 facebook facebook youtube
2 download youtube yahoo
3 youtube yahoo jocuri
4 jocuri jocuri hi5
5 yahoo filme facebook
6 filme google mail
7 google hi5 vremea
8 vremea you google
9 mail vremea poze
10 hi5 mail messenger

Interesant este ca daca ne raportam la iulie 2010, vedem ca marea maoritate a termenilor cautati sunt aceeasi. Se remarca o usoara schimare de pozitii intre teremeni, lucru care insa s-a intamplat si intre lunile anului 2011.

Topul celor mai mari cresteri din luna iulie 2011 se prezinta astfel:

1. bacalaureat 2011 rezultate (1600%)
2. amy winehouse (1400%)
3. rezultate bac 2011 (1400%)
4. bacalaureat 2011 (400%)
5. titularizare 2011 (300%)
6. admitere 2011 (250%)
7. bac 2011 (250%)
8. www.edu.ro (170%)
9. edu.ro (150%)
10. admitere liceu 2011 (130%)

Topul cresterilor nu este deloc surprinzator. Ne-am obisnuit in fiecare luna ca evenimentele importante ale lunii sa genereze cel mai mult trafic. In iulie 2010, termeni precum bac, titularizare,admitere, precum si combinatii ale acestora se regaseau de asemenea in top.

 

 

 

iulie 2011 aprilie 2011 iulie2010
1 facebook facebook youtube
2 download youtube yahoo
3 youtube yahoo jocuri
4 jocuri jocuri hi5
5 yahoo filme facebook
6 filme google mail
7 google hi5 vremea
8 vremea you google
9 mail vremea poze
10 hi5 mail messenger

Ce inteleg unii prin biblioteca online

In luna martie se lansa Biblioteca online a Academiei Romane. La aceea vreme, scriam despre eveniment, insa pentru ca pagina nu functiona la ora scrierii articolului nu am apucat sa si testez. Astazi, imi aduc aminte si ma gandesc sa ma uit peste, poate gasesc ceva documente interesante. Surpiza a fost cat de poate de neplacuta. Pe cata reclama si tam tam s-a facut in presa la lansare, pe site nu gasesc decat cateva manuscrise  eminesciene. Nici macar acestea complete, ci cate o pagina din razlete.

In rest biblioteca online se rezuma la posibilitatea cautarii in baza de date a cartilor, cu cateva informatii despre ele si eventual rezervarea lor online.

Poate ca nu intelegem acelasi lucru prin biblioteca online, insa eu ma asteptam sa vad carti intregi publicate, documente, harti si ce or mai avea in arhiva. Cu ce ma auta ca pot sa fac o rezervare online, atat timp cat nu sunt din Bucuresti. Chiar daca as fii, nu oricine poate sa isi faca permis la Biblioteca Academiei.