Posts Tagged "fotografie"

Water drops

Profitând de ziua liberă și de ceva flori găsite prin casă, am făcut un mic foto-experiment.

Fotografiile sunt realizate indoor cu obiectivul Nikorr 105mm f/2.8G AF-S VR Micro IF-ED. Lumina este asigurata de un blitz SB700 modificat cu un softbox de 60cm poziționat deasupra subiectului. Blitzul a fost declașat cu un trigger wireless la puterea maximă.

Seria de fotografii este facută cu un timp de expunere de 1/125 la f22 (pentru a asigura profunzime de camp suficientă) și ISO 200.

 

Tura foto in Poienile Izei – Maramures

De foarte multă vreme îmi doream să ajung in Maramureș. Datorită lui Vali, anul acesta am reușit să ajung pentru 3 zile. Avand în vedere că de la Timișoara sunt peste 400km, drumul a fost obositor si parcă nu se mai termina, însă ceea ce am găsit acolo a fost peste așteptări și cu siguranță a meritat.

În primul rând mi-au plăcut oamenii. Deschiși, zâmbitori și primitori, gata oricând să îți povestească despre lumea lor. Obișnuiți cu turiștii, nu a trebuit să îi rugăm prea mult până a se lăsa fotografiați. Tradiția are încă o mare valoare pentru ei, drept urmare Duminica, Poienile Izei a fost inundat de oameni îmbrăcați tradițional, mulți veniți de la oraș pentru a participa la Sarbătoarea Sfintei Paraschiva.

Peisajele Maramureșului sunt de-a dreptul surpinzătoare, cu atât mai mult pentru cineva care locuiește la câmpie. Frumoase sate răsar printre dealurile adesea cuprinse de ceață dimineața și scăldate în lumina caldă a asfințitului. Aici timpul parcă a stat în loc. Deși se mai păstrează încă mult din arhitectura tradițională, cu case vechi din lemn și celebrele porți maramureșene, încep să își facă apariția și casele etajate cu porți de fier forjat. Acestea însă, deși frumoase, reușesc să rupă continuitatea locului și să trezescă trecătorul din adânca visare indusă de farmecul maramureșean.

 

 

Zoolandia – safari

La marginea orașului Fasano, Italia am descoperit o interesantă gradină zoologică de tip safari – în care accesul se face cu autoturismul. În plimbarea făcută printre animale am facut o mică colecție de fotografii.

 

Rasarit de soare la Marea Adriatică

Deşi am fost în vacanţă, am reuşit să mă trezesc de trei ori pentru a merge pe plaja. Astfel am avut ocazia să surprind câteva imagini interesante.

 

SkirtBike Timisoara

Trebuie să recunosc că am ajuns dependent de maşină. Locuitul în afara oraşului şi serviciul care implică foarte multe drumuri sunt două cauze care mă ţin departe de aproape tot ce înseamnă mişcare. Bicicleta este mai mult suport pentru diverse obiecte in garaj decât mijloc de transport.  În Timişoara văd destul de des biciclişti în trafic, însă niciodată nu aş fi crezut că sunt atât de mulţi.

Astăzi, Verde pentru Biciclete a organizat în Timişoara un eveniment inedit. Doamnele şi domnişoarele au fost invitate să participe la o plimbare cu bicicleta prin oraş, îmbracate cât mai feminin. Organizatorii şi-au propus să strângă 150 de participante, însă numărul acestora pare să fi ajuns la 500.

Eu unul am fost impresionat de câtă lume a venit. Am vazut femei cu copii foarte mici, traşi în carucioare speciale, doamne trecute de prima tinereţe şi foarte, foarte mult tineret. Dacă la locul de întâlnire grupul nu părea foarte mare, în momentul în care coloana s-a pus în mişcare peisajul a fostul unul cu totul extraordinar. Coloana multicoloră, cu multe baloane, flori şi veselie a dat încă o dată un aer proaspăt străzilor pe care le-a străbătut.

Mai multe informatii despre multe alte proiecte frumoase găsiţi pe pedalează.ro sau pe pagina de facebook Verde pentru Biciclete

 

Galeria completă cu fotografii se găseşte pe pagina de facebook.

Raliul Jimboliei 2012

 

Fotografiile sunt disponibile si pe pagina de facebook.

Fotografii macro cu obiectivul intors

Fotografiile macro sunt printre cele mai apreciate datorită detaliilor pe care le pun în evidenţă. Detalii pe care ochiul uman nu este capabil să le perceapă datorită dimensiunii foarte mici ale subiectului.

De departe, cel mai accesibil mod de a fotografia macro este cu obiectivul întors. Pentru a putea realiza acest lucru cel mai la îndemână este montarea obiectivului cu ajutorul unui inel inversor. Majoritatea acestor inele costă undeva sub 50 lei, aşadar mai ieftin de atât nu ieşi decât dacă ţii obiectivul cu mâna.

Fotografierea cu obiectivul întors ridică probleme în ceea ce priveşte expunerea corectă, focalizarea subiectului, profunzimea de câmp, precum şi distanţa extrem de mică faţă de subiect.

Expunerea

Pentru a face o expunere corectă există o variantă extrem de simplă. După ce am stabilit subiectul, îl aranjăm în locul unde dorim să facem fotografiile, instalăm eventualele surse de lumină externe, după care facem câteva fotografii. Recomandabil la focala minimă, precum şi la cea maximă. De pe fotografiile realizate ne interesează timpul de expunere şi diafragma. După ce întoarcem obiectivul, cu aparatul setat pe manual, avem grijă sa avem aceeaşi valoare la timpul de expunere. Cum obiectivul nostru este acum întors, deci contactele vor fi inutilizabile, camera nu va putea citii diafragma obiectivului. Pentru a seta diafragma vom roti inelul de diafragmă, în situaţia în care folosim un obiectiv care are aşa ceva (de exemplu 50 1.8), sau vom roti lamela pentru diafragmă de pe partea, acum frontală a obiectivului. Această din urmă situaţie o întâlnim inclusiv la obiectivul de kit 18-55.

La obiectivele fără inel de diafragmă, setarea exactă a diafragmei este imposibilă, de aceea cel mai practic este fotografierea la diafragmă minimă sau la cea maximă.

Profunzimea de câmp

Profunzimea de câmp este dată fie de diafragma folosită, fie de distanţa faţă de subiect. Cum la fotografierea macro cu obiectivul întors distanţa faţă de subiect este extrem de mică (doar 2-4 cm) diafragma la care fotografiem este extrem de importantă. Distanţa faţă de subiect este influenţată de distanţa focală folosită. Dacă vom folosii diafragma maximă a obiectivului (1.8 la obiectivul 50 1.8, respectiv 3.5 la obiectivul de kit 18-55), profunzimea de câmp va fii extrem de mică, lucru care ar putea face ca fotografiile noastre să aibă o zonă de clar foarte mică. Dacă vom folosii însă diafragma minimă, vom da de o altă problemă: prin obiectiv nu vom putea vedea subiectul, deci nu vom putea face focalizarea. Pentru a rezolva această problemă, eu folosesc de obicei o sursa de lumină continuă (poate fi o veioză cu un bec mai puternic) foarte aproape de subiect, astfel încât acesta să permită focalizarea.

Focalizarea

La fotografia macro, focalizarea este una dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le avem în vedere. Zona de clar fiind foarte mică, chiar şi cu diafragma minimă, riscul de a rata focusul pe punctul dorit este destul de mare. De aceea este nevoie ca subiectul să fie suficient de bine iluminat, sau să facem focalizarea la diafragma maximă a obiectivului.

 

 

Tehnica fotografierii macro cu obiectivul întors poate da rezultate spectaculoase cu condiţia să ai foarte multă răbdare. Pe lângă faptul că trebuie să lucrezi manual cu camera şi faptul că obiectivul nu comunică cu camera este o problemă. În plus, distanţa foarte mică la care trebuie să te apropii de subiect nu va permite cu siguranţă fotografierea în natură a insectelor spre exemplu.

Eu am încercat astăzi de exemplu să fotografiez nişte legume congelate. O şedintă foto răcoritoare, având în vedere că este cod portocaliu de caniculă. În cazul meu, legumele s-au decongelat cu mult înainte de a-mi pierde răbdarea.

 

O noua generatie luată în vizor

E prima oară când încerc să fotografiez pui de pisică atât de micuţi. Protagoniştii au puţin peste o lună, au fost foarte neastâmpăraţi şi puţin cam speriaţi, având în vedere că înca nu ieşiseră din cuibuleţul lor. Oricum, până la urmă au ieşit nişte cadre destul de interesante. In şedinţa foto nu a fost rănit sau traumatizat nici un participant!

 

Vine, vine primăvara

Ah ce minunate sunt aceste zile însorite. Parcă nu mai am răbdare. Abia aşept sa ies afară la fotografiat subiecte vii. Flori, copaci înmuguriţi, păsărele vesele … toate parcă sunt mai frumoase după  iarnă atât de lungă şi grea.

Ei, dar până atunci, mai e ceva timp, aşa că nu îmi rămâne decât să fotografiez ce găsesc prin casă:

Timisoara sub zapada

Toata iarna am urmarit la televizor stirile privind ninsorile din tara, sau pozele prietenilor pe facebook. Unii, spuneam eu, mai norocosi, au avut parte de zapada in aceasta iarna. La Timisoara, insa, nu am prea vazut anul asta. Un lucru cu care m-am obisnuit in cei 6 ani de cand sunt aici. Recunosc, inca imi este greu cu atata campie in jur, fara zapada iarna si cu caldurile innabusitoare de vara. Cu toate acestea, m-am obisnuit si imi place.

In urma cu cateva zile am primit ceea ce lipsea. Si inca prea mult. Vorba aia… ai grija ce iti doresti. Ei, cam asa a fost. Noroc ca imi cumparasem o lopata de zapada anul trecut, cand am avut un pic de zapda, caci, altfel, nu as fii reusit sa ies cu masina. Dezapezirea a fost amuzanta cam 2 zile, dupa care a devenit o corvoada. Cum stau pe o strada privata, nu se punea problema ca cei de la Primarie sa intre cu plugul, nu ca ar fii intrat pe drumul principal. Dar, na… asta e o alta poveste.

Vazand atata zapada, nu am putut rata ocazia de a merge pana in oras, sa vad cum stau treburile. Lumea, destul de necajita, si dornica de asi spune pasul. Cum la inceput imi pusesem tunul (Sigma 7-200 2.8), lumea ma tot intreba de la ce ziar sunt, sau daca am fost trimis de primar. O doamna, foarte simpatica, chiar mi-a spus ca a venit dupa mine, sperand ca sunt de la un ziar si ca am sa-i iau interviu.

Cam atat cu vorbaria, acum, sa vedem si niste poze: